Daca pentru majoritatea oamenilor sarbatorile de iarna reprezinta o perioada de relaxare si de bucurii, pentru unii proprietari de caini aceste zile devin un motiv de stres si de ingrijorare pentru animalele lor. Este vorba de proprietarii animalelor care prezinta frica fata de zgomote. La sfarsit de an, cand pretutindeni se aude bubuitul petardelor, aceasta frica poate imbraca forma unei adevarate fobii-cainii cu asemenea probleme raspund exagerat la un stimul auditiv care pe ceilalti semeni ai lor pare sa nu ii deranjeze deloc.
Exista mai multe grade si mai multe forme de manifestare ale acestei tulburari de comportament. Putem avea de-a face cu caini care la auzul pocnitorilor devin mai atenti si isi cauta un loc ascuns in care se simt mai in siguranta,dar putem intalni si caini cu adevarat ingroziti, ce isi exprima frica intr-un mod dramatic, mergand de la usoare tremuraturi si scancete pana la latraturi si urlete, tahipnee si tahicardie (respiratie si cord accelerat) , incercari disperate de a evada din casa (sapa in podea,zgarie usa).
Uneori aceasta frica poate fi fatala animaleleor cu probleme cardio-respiratorii. Nu s-a demonstrat o anume predispozitie de varsta sau de sex pentru aceasta deviatie de comportament. Daca nu este tratata, in timp, stimulii care declanseaza frica devin mai variati si manifestarile de intensitate mai mare. Astfel, daca initial animalul era doar putin agitat cand auzea pocnitorile, mai tarziu el poate capata fobia de zgomote, devenind inspaimant la auzul unei singure pocnitori.Totodata, daca stimulul initial a fost reprezentat doar de pocnitori,manifestarile fricii avand caracter sezonier (perioada sarbatorilor de iarna) si nefiind atat de deranjanta pentru stapan, mai tarziu animalul poate reactiona la fel si la zgomote asemanatoare (tunetele din timpul furtunilor spre exemplu) cu care se poate intalni tot timpul anului.
Astfel, daca trecem cu vederea primele manifestari ale fricii de zgomote aparute in perioada de sarbatori, putem ajunge in situatia ca animalul nostru sa devina extrem de agitat si de inspaimantat la cele mai mici semne ale furtunii (el stie ca furtuna este insotita de tunete care la randul lor sunt asemanatoare cu pocnitorile care au declansat fobia). Pentru noi pare lipsit de logica ca atunci cand se innoreaza putin si vantul se inteteste cainele sa se agite ,sa se ascunda sau sa incerce sa scape din casa, dar el asteapata in mod reflex sa auda bubuitul tunetului.
Ce putem face in aceasta situatie? O solutie ar fi sa ferim cainele de stimulii declansatori, dar de cele mai multe ori este imposibil.
Pentru a scapa definitiv de fobia de zgomote avem nevoie de timp si de multa rabdare. Trebuie sa obisnuim animalul cu acele sunete care ii declanseaza frica, iar acest lucru se face introducand gradat sunetul in timp ce atentia animalui este indreptata spre o activitate placuta si captivanta.Putem inregistra pe o caseta audio sunetele produse de pocnitori si sa ascultam caseta in timp ce ne jucam cu cainele, folosind jocurile lui preferate si cuvinte de incurajare. Intensitatea sunetului trebuie crescuta gradat, de la un volum cat mai mic pana la volumul atins de sunetul natural. Tot timpul trebuie sa fim degajati, sa incurajam cainele si sa-i dam impresia ca nu se intampla nimic deosebit. Vom urmari reactiile acestuia si vom intrerupe exercitiul daca apar semne de frica
Daca aceasta frica este doar sezoniera putem apela la tranchilizante, in dozele prescrise de medicul veterinar.Diazepamul a fost utilizat cu succes in aceste situatii. Se pot combina cele doua metode (medicamentoasa si educativa), dar este indicat sa se ceara sfatul medicului veterinar .
Fobia de zgomote este o deviatie de comportament stresanta atat pentru caine cat si pentru stapan, cu repercusiuni grave asupra sanatatii animalului, dar nu imposibil de tratat daca aveti rabdare si daca cereti si sprijinul medicului veterinar.
Dr. Luminita Paraschiv
BluePink 
